There was an error in this gadget

Despre

Despre Virginia ANDREESCU HARET – prima femeie arhitect din România

În familia fratelui pictorului Ion ANDREESCU (1850-1882) se naşte pe 21 Iunie 1894 (9 Iunie după unele surse) Virginia Maria ANDREESCU, soră mai mare pentru trei fraţi. Rămasă orfană de mamă la vârsta de nouă ani, Virginia ANDREESCU creşte cu un puternic simţ de responsabilitate şi disciplină. De la o vârstă fragedă a fost expusă la un sistem de valori cu accent pe artă, pereţii casei lor fiind decoraţi cu picturi semnate de unchiul ei.
Virginia ANDREESCU urmează clasele primare la şcoala Pitar Moş din Bucureşti, iar apoi absolvă liceul Mihai Viteazul. Se prezintă la examenul de admitere al Şcolii Superioare de Arhitectură în 1912 şi este admisă prima, cu media de 9.25. Pe tot parcursul faculăţii are rezultate foarte bune, în acelaşi timp urmând cursurile Şcolii de Arte Frumoase. Primul Război Mondial o afectează şi pe viitoarea arhitectă, care a activat ca soră de caritate. După război, Virginia  ANDREESCU îşi finalizează studiile, lucrarea ei de diplomă, cu tema ‘Şcoală de arte frumoase’, primind Premiul Ministerului Educaţiei şi Învăţământului. Conform datelor pe care le avem şi a afirmaţiilor unor personalităţi, precum profesorul arhitect Grigore IONESCU (1904-1992), diploma de arhitect emisă Virginiei ANDREESCU a fost prima emisă unei femei în România. Urmează o călătorie de studii la Roma, unde se implică în cercetări arheologice.
După aproximativ un deceniu de activitate profesională intensă, în 1928 se căsătoreşte cu inginerul Spiru I. HARET (1892-1970), nepot de soră al omului de ştiinţă, pedagogului şi politicianului Spiru C. HARET (1851-1912). Căsătoria lor se manifestă şi ca parteneriat profesional, cei doi colaborând la mai multe lucrări. Cei doi au avut un fiu, pe inginerul Radu HARET, care a ajutat enorm la păstrarea amintirii mamei sale prin articole publicate în Revista Muzeelor şi în Arhitectura, şi prin fondurile arhivistice.
Activitatea Virginiei ANDREESCU HARET s-a manifestat şi în domeniul istoriei arhitecturii, colaborând cu Nicolae GHICA-BUDEŞTI (1869-1943) la editarea a patru volume, şi în domeniul acuarelisticii, lăsând în urmă o vastă operă.
Opera arhitecturală a Virginiei ANDREESCU HARET este cât se poate de variată, trecând prin aproape toate ipostazele stilistice ale primei jumătăţi a secolului 20: de la lucrări clasicizante la Neoromânesc, urmând influenţe Art Deco şi Modernist, iar, spre sfârşitul carierei, proiecte tip de şcoli Funcţionaliste. Marcată de îndelungi căutări plastice, cariera arhitectei pare să fi păstrat un loc special pentru Art Deco-ul târziu şi Modernism, chiar dacă numai prin faptul că îşi proiectează locuinţa în aceste linii, unde trăieşte din 1934 până în 6 Mai 1962, când se stinge din viaţă.
Traseul acesta are ca scop rememorarea operei Bucureştene a arhitectei, cu intenţia de a păstra vie amintirea unui arhitect care a evoluat odată cu arhitectura perioadei şi care a deschis noi porţi pentru femeile din România.