Despre Virginia ANDREESCU HARET – prima femeie arhitect din
România
În familia
fratelui pictorului Ion ANDREESCU (1850-1882) se naşte pe 21 Iunie 1894 (9
Iunie după unele surse) Virginia Maria ANDREESCU, soră mai mare pentru trei
fraţi. Rămasă orfană de mamă la vârsta de nouă ani, Virginia ANDREESCU creşte
cu un puternic simţ de responsabilitate şi disciplină. De la o vârstă fragedă a
fost expusă la un sistem de valori cu accent pe artă, pereţii casei lor fiind
decoraţi cu picturi semnate de unchiul ei.
Virginia ANDREESCU
urmează clasele primare la şcoala Pitar Moş din Bucureşti, iar apoi absolvă
liceul Mihai Viteazul. Se prezintă la examenul de admitere al Şcolii Superioare
de Arhitectură în 1912 şi este admisă prima, cu media de 9.25. Pe tot parcursul
faculăţii are rezultate foarte bune, în acelaşi timp urmând cursurile Şcolii de Arte Frumoase.
Primul Război Mondial o afectează şi pe viitoarea arhitectă, care a activat ca
soră de caritate. După război, Virginia
ANDREESCU îşi finalizează studiile, lucrarea ei de diplomă, cu tema
‘Şcoală de arte frumoase’, primind Premiul Ministerului Educaţiei şi
Învăţământului. Conform datelor pe care le avem şi a afirmaţiilor unor
personalităţi, precum profesorul arhitect Grigore IONESCU (1904-1992), diploma
de arhitect emisă Virginiei ANDREESCU a fost prima emisă unei femei în România.
Urmează o călătorie de studii la Roma, unde se implică în cercetări
arheologice.
După aproximativ
un deceniu de activitate profesională intensă, în 1928 se căsătoreşte cu
inginerul Spiru I. HARET (1892-1970), nepot de soră al omului de ştiinţă,
pedagogului şi politicianului Spiru C. HARET (1851-1912). Căsătoria lor se
manifestă şi ca parteneriat profesional, cei doi colaborând la mai multe
lucrări. Cei doi au avut un fiu, pe inginerul Radu HARET, care a ajutat enorm
la păstrarea amintirii mamei sale prin articole publicate în Revista Muzeelor
şi în Arhitectura, şi prin fondurile arhivistice.
Activitatea
Virginiei ANDREESCU HARET s-a manifestat şi în domeniul istoriei arhitecturii,
colaborând cu Nicolae GHICA-BUDEŞTI (1869-1943) la editarea a patru volume, şi
în domeniul acuarelisticii, lăsând în urmă o vastă operă.
Opera
arhitecturală a Virginiei ANDREESCU HARET este cât se poate de variată, trecând
prin aproape toate ipostazele stilistice ale primei jumătăţi a secolului 20: de
la lucrări clasicizante la Neoromânesc, urmând influenţe Art Deco şi Modernist,
iar, spre sfârşitul carierei, proiecte tip de şcoli Funcţionaliste. Marcată de
îndelungi căutări plastice, cariera arhitectei pare să fi păstrat un loc
special pentru Art Deco-ul târziu şi Modernism, chiar dacă numai prin faptul că
îşi proiectează locuinţa în aceste linii, unde trăieşte din 1934 până în 6 Mai
1962, când se stinge din viaţă.
Traseul acesta are ca scop
rememorarea operei Bucureştene a arhitectei, cu intenţia de a păstra vie
amintirea unui arhitect care a evoluat odată cu arhitectura perioadei şi care a
deschis noi porţi pentru femeile din România.
